Cum sa te certi constructiv la locul de munca

Simti ca trebuie sa lupti pentru departamentul tau, sa il protejezi si sa il faci sa arate mai bine decat este in realitate? Vrei sa dispui de informatii pe care altii nu le au? Sa ai tot timpul un as in maneca? Sa iti protejezi echipa de activitati suplimentare care ar putea afecta fie performanta actuala, fie satisfactia si angajamentul oamenilor?

Ai citit pe undeva ca este bine sa fi sincer, deschis si transparent cu colegii tai…ca este important sa fiti o echipa, sa impartiti resursele, dar totusi ceva te retine...

In multe discutii de dezvoltare organizationala ni se solicita interventii de aplanarea a conflictelor sau de imbunatatire a comunicarii intre departamente care au obiective diferite dar trebuie sa livreze rezultate impreuna. De exemplu vanzari vs. Operatiuni: unii vor sa vanda cat mai mult, altii cat mai profitabil. Probabil ai fost si tu acolo.

E ok, nu este vina noastra ca ne simtim confuzi si nu stim pe unde sa o apucam. Ca sa intelegem ce ni se intampla si de ce, ne ajuta sa ne uitam putin in natura sau istorie, ca sa vedem de ce unele organisme sau organizatii supravietuiesc in timp ce altele dispar.

In natura si istorie supravietuiesc sistemele care evolueaza de la forme simple spre forme complexe trecand prin stari intermediare de echilibru.

Asa am evoluat de la cete, ginte si triburi la statele din ziua de azi. Dar nu a fost un salt direct. Am avut triburi, voievodate, regate, imperii, monarhii si republici. Si in majoritate cazurilor trecerea de la o forma de organizare la alta s-a facut prin conflict.

Asta pentru ca odata ce un sistem a devenit stabil, fortele de coeziune din interiorul subsitemelor din care este alcatuit sunt mai puternice decat fortele de coeziune dintre subsiteme. In momentul in care cineva sau ceva propune reorganizarea subsitemelor, eu, si probabil si tu, ma voi lupta pentru stabilitatea sistemului meu. Asta se intampla in pofida faptului ca poate reorganizarea are ca obiectiv o forma superioara de complexitate.

In genere, familia ne este mai aproape decat vecinii de pe strada, vecinii decat locuitorii cartierului si locuitorii orasului fata de cei din alte orase. Asa este si in cazul unei organizatii.

Organizatiile sunt forme complexe de structurare a muncii indivizilor in scopul realizarii de valoare. Evoluand de la o forma simpla catre una mai complexa o companie va trece prin stari intermediare. Sansele de succes sau supravituire sunt date de cat de repede starile intermediare ajung sa fie stabile si lucrative. Problema este ca atunci cand obiectivul principal devine stabilitatea, evolutia se opreste. Coeziunea intra-departamentala devine mai importanta decat alinierea inter-departamentala, iar asta afecteaza buna-functionare a companiei.

Odata stabil un subsitem/departament/divizie va cauta sa protejeze echilibrul la care a ajuns, dar asta poate dauna organizatiei in ansamblu.

Fortele de coeziue in interiorul subsistemului sunt mai puternice decat fortele de coeziune dintre subsisteme. Si asa apar conflictele.

Ce incerc sa spun este ca nu ar trebui sa ne ingrijoreze conflictele. Sunt naturale, iar de regula absenta lor ar trebui sa ne sperie mult mai tare decat prezenta acestora. Poate fi un semn al blazarii, sinonim cu „lucrurile sunt atat de bine asezate incat oricum nu are sens sa incerc nimic nou”.

Totusi, faptul ca sunt naturale si ca avem nevoie de ele, nu inseamna ca nu putem umbla la modul cum reactionam si la maniera in care ne implicam in conflict.

La Humanistic lucram cu modelul comunicarii non-violente. Ca sa putem gasi solutii constructive in situatii conflictuale, ajutam participantii sa isi identifice mai intai propriile tipare si modele preferate de comunicare si relationare. Abia dupa ce ne-am cunoscut mai bine pe noi insine si am dezbatut punctele tari si problemele existente, putem invata sa comunicam diferit.

Conflictele nu vor disparea dar vom crea solutii constructive care, in timp, vor fi punctul de plecare pentru evolutia catre o forma si mai complexa a organizatiei in care lucram.

In timp, putem face diferenta dintre pareri si fapte, pentru a intelege emotiile pe care le traim si ce nevoi stau in spatele lor. Invatam sa formulam cerinte corecte catre colegii nostri si sa ne sustinem interesele si nu pozitiile.