Lectiile din Covid despre trainingul online - Partea 1

Dupa 2 luni si 2 saptamani de lucrat exclusiv online, cam cate 3 programe pe saptamana (fara a le numara pe cele ale colegilor mei), pe langa oboseala :) ,  ma simt pregatita sa va invit la un dialog si sa ne raspundem impreuna la intrebarea: "Cum putem face experienta online de invatare cat mai valoroasa?"

Las mai jos ideile mele impartite in doua articole,  iar in al doilea articol, la final, veti gasi invitatia pentru a trage impreuna cateva concluzii comune pe care dorim sa le transformam intr-un material trimis cate toti, de tipul Collective Brain Catalogue. 

Cadru: 

Atunci cand vorbesc despre training, am luat in cosiderare 6 ingrediente ce contribuie cu precadere la succesul unui program:

1. Actiunile pre si post training: Identificarea nevoilor, comunicarea si setarea de asteptari;
2. Participantii – profilul de grup;
3. Abilitatile si cunostintele trainerului;
4. Design-ul de curs: metodele si continutul;
5. Spatiul;
6. Ecosistemul: contextul participantului, cultura organizatiei, rolul managerului direct

Prin training online noi intelegem atat comunicarea de tip “download”:  iti spunem un concept, o teorie noua, o paradigma noua, dar mai ales vorbim despre experienta de INVATARE prin a face, a gandi/a reflecta, a simti, a impartasi,  a participantilor.

Privim traincast-ul ca invatarea prin interactivitate, asadar observatiile mele fac referire la training ce urmareste ca rezultat constientizarea, schimbarea de atitudine sau imbunatatirea de abilitati in dinamica de grup si excludem astfel webinariile clasice, cu invitati, in care obiectivul este de informare. 

Intrebarile mele sunt:

1. Cum s-a schimbat?  

2. Cum se poate realiza?

Invatarea in online.

Sa le luam pe rand:

1.  Actiunile pre si post training: Identificarea nevoilor, comunicarea si setarea de asteptari

Probabil este una una dintre cele mai avantajate ingrediente.

Momentul de silentio.

Gradul la inceritudine si intrebarea “Oare nu deranjam cu subiecte cum ar fi training… acum cand… e Covid19?” a creat un moment de silentio si asteptare din partea departamentelor de training pe de o parte, pe de alta parte, in cateva organizatii a creat un dialog mult mai deschis si sincer cu business-ul. In acele organizatii inca de la inceput s-au trimis chestionare pentru a verifica pulsul si a pastra comunicarea, s-au organizat workshopuri in zona de siguranta emotionala si s-a crea cadru pentru a vorbi despre (lipsa de) control si incredere.

Comunicare pre-training 

Comunicare inainte de curs a avut de suferit datorita numarului mare de... comunicari. Obiectivele cursului si ce vei face in curs au fost puse in umbra de Titlu, multi dintre participanti ne-au spus ca sunt obositi de cate mailuri, informari citesc si nici “la liniuta” nu mai era o comunicare usor de urmarit pentru ei.

Iata de ce, pastrarea celor 5 minute in curs pentru a vorbi despre ce vom face azi si de ce e important, sunt foarte utile! Acestea trebuie reluate dupa alte 10 minute pentru ca participantii au nevoie de putin timp pentru a intra in starea de curs si a se conecta la stilul trainerului, asadar primele 5 minute sunt doar de conectare si informatia nu se prea inregistreaza. 

Nevoile de training 

Care este abilitatea sau ce anume sa facem exact in acest context? 

Parea absurd sa continuam planul de training fara modificari, parea diletant sa facem cursuri pe subiecte despre care nu stim practic, nimic (cum lucram de acasa in Covid, cum gestionam x si y in Covid).

Multi inca consideram ca trainingul se bazeaza pe o autoritate (trainerul) ce impartaseste best practice, tips&tricks si  atunci e natural sa ne intrebam cum se poate face asta… fara un istoric? Aceasta a fost o prima gandire limitativa de depasit impreuna.

Trainingul este si o punere la comun de resurse, este si un spatiu care contine si care crede eminamente in potentialul oamenilor mai mult decat cel al teoriilor.

Ce s-a intamplat, de fapt, este ca nimeni nu a mai presupus ca stie si nu a mai... stiut. Astfel am fost toti umili si deschisi sa ascultam cu mintea si vointa ce ne spunem si ce nevoi reale sunt. Am fost deschisi sa incercam si mai ales sa gresim si sa punem la comun atat nevoi cat si resurse.

Si nevoile s-au cristalizat mai clar si mai bine ca niciodata.

2.  Participantii – profilul de grup

In trecut, de cele mai multe ori, grupa avea valori demografice de tipul: gen, departament, nevoi comune specifice, grad de senioritate. La acestea, mai luam in calcul disponibilitatea de timp a participantilor: cat de ocupati sunt.

La profilul de grup s-a adaugat acum factorul psihologic: sa ne gandim cu adevarat la starea mentala a participantilor.

Asa au inceput sa apara intrebari de tipul:

• ii prindem intr-un moment bun sau tocmai s-a anuntat o micsorare de buget? 
• este momentul in zi propice?
• putem face o grupa speciala pentru cei care au copii acasa si sunt intrerupti; mai scurte, cu pauze, cu activitati in paralel pentru copii?

Harta empatiei ne-a fost mai utila ca niciodata pentru ca sa ne conectam la acea parte din curs pe care nu o putem controla: universul fizic si emotional al participantului. 

Si inainte erau toate aceste necesare, dar parca treceam mult mai usor peste ele.

Autonomia in invatare si capacitatea de reflectie si auto-disciplina

Acestea ne-au fost aratate ca un bat in ochi acolo unde nu erau. Nu doar unde nu erau la cativa participanti din curs, ci unde nu erau la nivel de organizatie:

• cum invata,
• cat de “constienti de sine” sunt,
• cat de disciplinati in invatarea autonoma sunt,
• cat de disponibili emotional sa invete acum sunt.

Sa tinem cont ca atentia este o resursa finita si ca in momente de anxietatea e si mai finita. Participantii pot fi invatati sa invete autonom, abilitate pe care nu toti o avem antrenata.