Lectiile din Covid despre trainingul online - Partea 1

Dupa 2 luni si 2 saptamani de lucrat exclusiv online, cam cate 3 programe pe saptamana (fara a le numara pe cele ale colegilor mei), pe langa oboseala :) ,  ma simt pregatita sa va invit la un dialog si sa ne raspundem impreuna la intrebarea: "Cum putem face experienta online de invatare cat mai valoroasa?"

Las mai jos ideile mele impartite in doua articole,  iar in al doilea articol, la final, veti gasi invitatia pentru a trage impreuna cateva concluzii comune pe care dorim sa le transformam intr-un material trimis cate toti, de tipul Collective Brain Catalogue. 

 

Cadru: 

Atunci cand vorbesc despre training, am luat in cosiderare 6 ingrediente ce contribuie cu precadere la succesul unui program:

  1. Actiunile pre si post training: Identificarea nevoilor, comunicarea si setarea de asteptari;
  2. Participantii – profilul de grup;
  3. Abilitatile si cunostintele trainerului;
  4. Design-ul de curs: metodele si continutul;
  5. Spatiul;
  6. Ecosistemul: contextul participantului, cultura organizatiei, rolul managerului direct

Prin training online noi intelegem atat comunicarea de tip “download”:  iti spunem un concept, o teorie noua, o paradigma noua, dar mai ales vorbim despre experienta de INVATARE prin a face, a gandi/a reflecta, a simti, a impartasi,  a participantilor.

Privim traincast-ul ca invatarea prin interactivitate, asadar observatiile mele fac referire la training ce urmareste ca rezultat constientizarea, schimbarea de atitudine sau imbunatatirea de abilitati in dinamica de grup si excludem astfel webinariile clasice, cu invitati, in care obiectivul este de informare. 


Intrebarile mele sunt:

1. Cum s-a schimbat?  

2. Cum se poate realiza?

Invatarea in online.


 

Sa le luam pe rand:

1.  Actiunile pre si post training: Identificarea nevoilor, comunicarea si setarea de asteptari

Probabil este una una dintre cele mai avantajate ingrediente.

 

Momentul de silentio.

Gradul la inceritudine si intrebarea “Oare nu deranjam cu subiecte cum ar fi training… acum cand… e Covid19?” a creat un moment de silentio si asteptare din partea departamentelor de training pe de o parte, pe de alta parte, in cateva organizatii a creat un dialog mult mai deschis si sincer cu business-ul. In acele organizatii inca de la inceput s-au trimis chestionare pentru a verifica pulsul si a pastra comunicarea, s-au organizat workshopuri in zona de siguranta emotionala si s-a crea cadru pentru a vorbi despre (lipsa de) control si incredere.

 

Comunicare pre-training 

Comunicare inainte de curs a avut de suferit datorita numarului mare de... comunicari. Obiectivele cursului si ce vei face in curs au fost puse in umbra de Titlu, multi dintre participanti ne-au spus ca sunt obositi de cate mailuri, informari citesc si nici “la liniuta” nu mai era o comunicare usor de urmarit pentru ei.

Iata de ce, pastrarea celor 5 minute in curs pentru a vorbi despre ce vom face azi si de ce e important, sunt foarte utile! Acestea trebuie reluate dupa alte 10 minute pentru ca participantii au nevoie de putin timp pentru a intra in starea de curs si a se conecta la stilul trainerului, asadar primele 5 minute sunt doar de conectare si informatia nu se prea inregistreaza. 

 

Nevoile de training 

Care este abilitatea sau ce anume sa facem exact in acest context? 

Parea absurd sa continuam planul de training fara modificari, parea diletant sa facem cursuri pe subiecte despre care nu stim practic, nimic (cum lucram de acasa in Covid, cum gestionam x si y in Covid).

Multi inca consideram ca trainingul se bazeaza pe o autoritate (trainerul) ce impartaseste best practice, tips&tricks si  atunci e natural sa ne intrebam cum se poate face asta… fara un istoric? Aceasta a fost o prima gandire limitativa de depasit impreuna.

Trainingul este si o punere la comun de resurse, este si un spatiu care contine si care crede eminamente in potentialul oamenilor mai mult decat cel al teoriilor.

Ce s-a intamplat, de fapt, este ca nimeni nu a mai presupus ca stie si nu a mai... stiut. Astfel am fost toti umili si deschisi sa ascultam cu mintea si vointa ce ne spunem si ce nevoi reale sunt. Am fost deschisi sa incercam si mai ales sa gresim si sa punem la comun atat nevoi cat si resurse.

Si nevoile s-au cristalizat mai clar si mai bine ca niciodata.

2.  Participantii – profilul de grup

In trecut, de cele mai multe ori, grupa avea valori demografice de tipul: gen, departament, nevoi comune specifice, grad de senioritate. La acestea, mai luam in calcul disponibilitatea de timp a participantilor: cat de ocupati sunt.

La profilul de grup s-a adaugat acum factorul psihologic: sa ne gandim cu adevarat la starea mentala a participantilor.

Asa au inceput sa apara intrebari de tipul:

  • ii prindem intr-un moment bun sau tocmai s-a anuntat o micsorare de buget? 
  • este momentul in zi propice?
  • putem face o grupa speciala pentru cei care au copii acasa si sunt intrerupti; mai scurte, cu pauze, cu activitati in paralel pentru copii?

Harta empatiei ne-a fost mai utila ca niciodata pentru ca sa ne conectam la acea parte din curs pe care nu o putem controla: universul fizic si emotional al participantului. 

Si inainte erau toate aceste necesare, dar parca treceam mult mai usor peste ele.

 

Autonomia in invatare si capacitatea de reflectie si auto-disciplina

Acestea ne-au fost aratate ca un bat in ochi acolo unde nu erau. Nu doar unde nu erau la cativa participanti din curs, ci unde nu erau la nivel de organizatie:

  • cum invata,
  • cat de “constienti de sine” sunt,
  • cat de disciplinati in invatarea autonoma sunt,
  • cat de disponibili emotional sa invete acum sunt.

Sa tinem cont ca atentia este o resursa finita si ca in momente de anxietatea e si mai finita. Participantii pot fi invatati sa invete autonom, abilitate pe care nu toti o avem antrenata.

best practice training covid

3. Abilitatile si cunostintele trainerului

Aici. Aici cred ca a fost cel mai dureros.

Tinusem sesiuni remote si in trecut. Scurte, lungi, cu o parte dintre participanti in sala si o parte la distanta. Am fost expusa si anterior la astfel de cereri. Dar pentru mine erau simple exceptii. Nu se cerea asa ceva. Cu oricine vorbeam, ziceam cu totii ca “nu se compara online-ul cu offline-ul”. Acum, comparam.

Concluzia mea personala este ca, nu se compara. Dar asta si pentru ca sunt un trainer care simte sala si se bazeaza foarte mult pe energia sa si a salii pentru a facilita invatarea.

La prima sesiune online in timpul starii de urgenta, parca tineam cursul intr-un labirint cu oglinzi.  Ma priveam pe camera si eram asa fascinata de senzatia aceea cand simti cum ti se formeaza noi legaturi neuronale: te doare capul de la cum se expandeaza! Si inca ma doare la cat de obosita m-am simtit dupa prima sesiune. 

Introspectiile mele sunt: 

  • Trainerul de facilitare online are nevoie sa se pregateasca mult mai bine : cum invit participantii la dialog, cum dau instructiuni CLARE cu ce ma astept la nivel de rezultat, de ce-ul fiecarui exercitiu, unde doresc sa ajungem, tranzitiile, pozitionarile; UNDE si cum facem. Toata lipsa de tehnica din discurs se vede neiertator in online.
  • Trainerul de livrare de continut online : are nevoie sa fie mult mai expresiv: sa isi lucreze tonul, vocea si flexiunea; nu, nu esti suficient de bun nici dupa 15 ani de livrare; pur si simplu e ALTCEVA;
  • Trainerul de livrare de continut stie sa invite la interactiune: orice interventie mai lunga de 5 minute, pe ceas,  devine un monolog fara public. Oricat ar fi de fascinant subiectul: pune intrebari, cere-le sa intervina pe chat; sugereaza-le sa deseneze un mind-map ca sa te poata urmari; ajuta-i sa se conecteze la continutul tau valoros;
  • Trainerul de facilitare poate sa se ajute de tacere pentru a invita la dialog in aceeasi masura in care foloseste asertivitata in a invita la participare:  gandeste paternuri prin care sa dai cuvantul, ne dam leapsa, sa vorbeasca toti, se anunte pe rand cine si cum ne asteptam sa vorbeasca. 
  • Trainerul are nevoie sa fie mult mai bun: datorita atentiei volatile din aceste zile, un trainer care nu tine “spatiul”, continutul si grupul, afecteaza experienta invatarii;
  • Trainerul stie sa fie mult mai sucint si sa modereze interventiile lungi ale participantilor “acaparatori”, chiar daca acesta sunt valoroase.
  • Trainerul trebuie sa fie tehnologic :) pregatit. Da, avem nevoie de abilitati tehnice sau de o co-facilitare cu un coechipier care sa iti spuna ca “nu te auzi”, “ca te interupi” sau sa fie cu participantii cand pur si simplu dispari din cauza conexiunii. Am multe povesti de cafea pe aceasta tema. Si nu au trecut nici 3 luni!

 

4. Design-ul de curs: metodele si continutul

Continuarea articolului - Partea a doua o gasesti aici: 

https://humanistic.ro/ro/lectiile-din-covid-despre-trainingul-online-partea-2

Other articles

training strategy
on 19.01.2024
Cum construim o #strategie de invatare  in 2024? Ce ar trebui sa cuprinda un plan bun de training, adaptat pietei?
engagement
on 27.09.2021
Un nou eveniment pentru specialistii in Resurse Umane si managerii organizatiilor, cu cel mai fierbinte subiect al momentului: Engagement & Performance Afla detalii!
training design
on 18.03.2021
THE WHOLE HEARTED LEARNING DESIGN  Propune programe de training de impact! Inspira-te din experienta profesionistilor ca tine si a comunitatii noastre, Humanistic, ce insumeaza peste 50 de formate de... Read more